Comuna Alexandru cel Bun Istoric
Comuna Alexandru cel Bun apare odată cu Mănăstirea Bistriţa, ctitorie a lui Alexandru cel Bun, bunicul lui Ştefan cel Mare.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al comunei funcționau, în plasa Piatra-Muntele a județului Neamț, comunele Doamna și Vadurile. Comuna Vaduri era compusă din satele Tarcău, Oanțu, Vadurile, Agârcia, Găburești, Malicia, Nițeni, Podorăni, Prelunca și Secu, având în total 1281 de locuitori. În comună existau mori de apă, o piuă pentru făcut sumane, o biserică și o școală. Comuna Doamna avea în compunere satele Doamna, Cindia, Mănăstirea Bistrița, Sărata Văraticului și Viișoara, cu o populație totală de 1362 de locuitori. Existau și aici cinci mori de apă, o piuă pentru sumane și postavuri, o olărie, o fabrică de săpun, o școală, patru biserici și un paraclis.
În 1950, comunele Vaduri și Viișoara au devenit parte a orașului regional Piatra Neamț din cadrul regiunii Bacău. Comuna Vaduri a fost apoi desființată și inclusă în comuna Viișoara. În 1968, comuna Viișoara a revenit la județul Neamț, reînființat.Comuna a luat în 2002 denumira de Alexandru cel Bun.
Mănăstirea Bistrița
Mănăstirea Bistriţa este ctitoria a patru voievozi: Alexandru cel Bun (1400-1432), Ştefan cel Mare (1457-1504), Petru Rareş (1527-1538; 1541-1546) şi Alexandru Lăpuşneanu (1552-1561). În 1498, Ştefan cel Mare a zidit un turn clopotniţă, cu paraclis închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică şi iconografică. În 1546, Petru Rareş a renovat mănăstirea şi a construit un zid împrejurul ei. În 1554, Alexandru Lăpuşneanu a renovat mănăstirea complet. În biserica mănăstirii sunt înmormântaţi: Alexandru cel Bun, soţia lui, Ana, Alexandru- fiul lui Ştefan cel Mare, Chiajna- soţia lui Ştefan Lăcustă-, Anastasie- Mitropolitul Sucevei.
Mănăstirea Bistriţa este locul în care a fost creeat cel mai vechi monument al culturii noastre medievale, şi anume, Pomelnicul de la Bistriţa.